Despre mine

Azi mi-am dat seama ca, de fapt, de cand am creat acest blog, care se presupune a fi unul personalizat, am scris doar in engleza, si de fapt, nimic concret despre mine, ceea ce sunt cu adevarat!

Pe aceasta cale vreau sa-mi cer scuze, oficial, celor care nu ma cunosc cu adevarat, sau, mai bine zis, care nu stiu prea multe despre mine. Aici vreau sa fac un fel de "marturisire". Tot ceea ce va fi scris va fi 100% adevarat, lucruri din trecut care si-au pus amprenta asupra mea. Dap, nu e bine sa vorbesti despre propria persoana foarte mult, dar intr-o era a tehnologiei, in care oamenii interactioneaza cel mai mult in lumea virtuala, este greu de "descoperit" lucruri pe care acum 100 de ani le aflai direct de la oameni.

Asa ca, iata, pe scurt, povestea vietii mele:

Inca de mica am fost un copil rasfatat, in centrul atentiei, in special al alor mei, care mi-au oferit dragostea lor neconditionata, si pe aceasta cale, le multumesc din suflet. Se spune ca grija pentru un copil este reflectata in caracterul pe care il are, asa ca faptul ca n-am avut parte de bunici a fost compensat cu varf si indesat. Poate alti parinti ar fi cedat, dar cei care mi-au fost alaturi mereu ne-au invatat, pe mine si pe Fanica (fratele) ce inseamna un om moral, cinstit, cat valoreaza sa fii, in primul rand, OM.

Dap, poate sunt un om demodat, dar imi place cel mai mult la un om calitatea de a fi OM, de a avea idealuri, respect si principii. Valori in care sa creada, si sa nu si le schimbe niciodata. Astazi, ceea ce se promoveaza la TV este puterea unui om atunci cand este parvenit. Aici imi permit sa contrazic puternic opinia comuna a poporului nostru...nu, un om este extrem de puternic daca este EL, cu tot ceea ce inseamna, adica este educat, cu principii solide si, mai ales, nu isi uita originile, never!

Ador arta, dovada fiind si picturile publicate, facute integral de mine, si de care sunt f mandra:D. Imi place tot ceea ce tine de frumos, de la culorile pe care le port (in ultima vreme non-culori) pana la marii artisti, gen Michelangelo, Rembrandt, Rubens, Da Vinci (pe care il consider cel mai inteligent om din istorie) sau produse de make-up. Dap, prietenii ma cunosc,...nu ma pot schimba...pur si simplu, atunci cand vad un gloss sau ceva de care simt ca am nevoie (de cele mai multe ori nu e cazul). Iar o istorie amuzanta este cea legata de machiaj atunci cand eram mica...am facut troc cu mama pt un ruj,,..care s-a dovedit a fi ranced; pe langa faptul ca-i ciordeam lui mami fardurile si imi patam bluzele, sau ca nu ieseam din casa cu unghiile nefacute...show;))

Cititul mi se pare bun pentru minte si suflet; descoperirea unei carti spune atat de multe despre personalitatea unei fiinte, indiferent din ce categorie sociala face parte, indiferent de religie, rasa. Caracterele create nu-ti permit sa-i judeci, doar sa-i analizezi; sa simpatizezi cu ei sau nu; sa intelegi anumite decizii si tipologii, care au fost de cand lumea.

Invatam din fiecare experienta care ni se intampla; important este sa extragi seva din acel ceva, din fiecare intamplare sa inveti, sa progresezi, sa devii mai bun sau mai rau, sa treci peste sau nu, dar important este sa nu te faci ca si cum n-ar fi existat.

Imi place sa socializez, sa simt cum oamenii sunt apropiati, comunica, iar cand sunt inchisi/falsi/ascund ceva, incerc sa-i evit, insa fara prea mare folos. Intr-adevar, nu este bine sa-ti oferi inima pe tava, ca pe ceva gratis, dar nici sa pretinzi a fi altcineva! Oamenii, prin natura lor sunt complecsi, si-mi place sa cred ca interactionam pentru a ne fi mai bine tuturor in viitor, ca o conexiune insesizabila, Problema romanilor apare insa ca, atunci cand cineva este mai bun ca ei, incearca sa-i dea in cap, nu sa admire tacit sau tare si sa incerce sa ajunga si ei, acolo sus, prin propriile forte:( Modelele sunt ceea ce ar trebui sa ne alegem in viata, nu sa distrugem. Asa cum spuneam si mai devreme, sa idealizam, dar fara a cadea in idolatrizare.


Muzica buna este cea pentru suflet, nu cea care este trendy, ci cea care te reprezinta, care iti da putere de a te atasa de momentele dragi tie; de a visa, iubi, rade cu lacrimi, plange sau, pur si simplu, bucura de viata. Da, suna extrem de utopic, dar muzica este in fiecare dintre noi, trebuie doar s-o simtim si sa nu ne rusinam cu ea (ma rog, aici imi permit sa exclud manenele, nu ca as avea ceva cu ele, dar nu prea se potrivesc idealului meu muzical...sorry)

Imi place sa imi creez modele, sa admir oameni, dar doar pentru anumite aspecte ale vietii, deoarece nimeni nu e perfect, deci, unele modele ar fi:
- Raul de la Real Madrid, pentru ca, dincolo de a fi fotbalist, este un familist convins, iar atunci cand joaca, este de placere, fara rautati
- Nadal, deoarece tot ce a obtinut a fost prin multa munca, nu neaparat talent, dar a luptat pentru tot (exact ca mine)
- Doamna profesoara Maracine, pentru calitatea de a fi PROFESOR; atunci cand intra in sala din amfiteatru, te intreaba ce mai faci, iar apoi isi face meseria impecabil
- Domnul Ursachi, care nu mai are nevoie de descriere... managementul merita multe!
- Doamna Coravu, diriginta, profa de mate, care, desi nu a fost simpatizata de multi colegi, a stiut sa se impuna si scoata tot ce-i mai bun din noi
- Doamna Diaconescu, pentru orele de Romana, dar, mai ales, lectiile de viata, care ne-au invatat ce inseamna respectul
- Bethoween, care a devenit mai mare ca Mozart, si niciodata nu s-a indoit de ce va lasa omenirii
- Miha, prietena mea din Amsterdam, care m-a invatat ce inseamna perseverenta si bunatatea
- Sefa, pentru puterea de a trece peste obstacole cu zambetul pe buze
- Tatal meu, pentru omul de stiinta care si-a sacrificat oarecum viata pentru o lume mai buna, dezvoltarea si traditia Romaniei departe de granite
- Mama, pentru persoana puternica si academica, cu suflet de aur. Ea inseamna totul, iar mama este, pur si simplu, cea care m-a motivat mereu, mai mult decat oricine, care m-a invatat ce inseamna sacrificul, iubirea, grija fata de ceilalti, respectul si modestia, calitati rare in zilele noastre

Acum, alta parere pe care o am despre mine este ca,...uneori par aroganta, sau rea...intr-adevar, fiecare om are si partile lui negative, dar, in proportie de 99% nu fac asta intentionat. Oamenii nu vad asta poate pentru ca sunt altfel construiti, dar fiecare are modalitatea lui de a se exprima, iar daca vorbesc mult nu inseamna k si stiu, ci ca, pur si simplu, asa sunt construita. Multi ma vad o persoana puternica, dar vulnerabilitatea exista in fiecare dintre noi; limitele pe care le-am tot depasit m-au facut mai tare, dar cu ce pret... Imi place foarte mult expresia "Arata-te puternic cand esti slab, si slab cand esti puternic" sau "Nu conteaza cum ti-e trupul, daca sufletul e in genunchi". Imi doresc foarte mult, pentru binele umanitatii, sa incetam a eticheta oamenii dupa aparente, sa incercam intai sa cunoastem persoanele cu care avem tangente, deoarece suntem niste "nimeni"; nu avem dreptul sa judecam dupa aparente.

Cred ca ultimii doi ani m-au maturizat foarte mult...stiu, in esenta sunt aceeasi Anca, dar, ceva parca s-a schimbat. Am invatat atatea...cum ca, uneori, trebuie pur si simplu sa lasi sa treaca anumite lucruri; sa nu te astepti sa primesti ceva bun, iar cand ai parte de ceva frumos, sa te bucuri din toata inima, deoarece, cel mai probabil, rare sunt momentele in care vei mai avea parte de ceva atat de sincer si frumos! Sa stii sa astepti, sa fii multumit cu ceea ce ai, sa dai tot ce-i mai bun din tine, sa  razi, sa stii sa traiesti, sa-ti urmezi visele indiferent de obstacole, sa nu te subestimezi, sa stii cand sa spui NU, sa admiri tot ceea ce te inconjoara! Copilaria s-a dus, dar asta nu inseamna ca noi ne vom schimba radical.

Imi pare rau ca am spus doar atat, dar este tarziu...oricum, enjoy!